Uităm...

Ticsiţi de gânduri materiale, înecăm cu cruzime spiritualitatea ce ne-ar face nişte oameni mai buni. Trudiţi peste măsură să avem mai mult, batjocorim cu laşitate ce viaţa ar trebui să-nsemne cu adevărat. Văd cum desfiguraţi sufleteşte suntem, cum rupem cu dinţii frumuseţea acestor clipe ce le reprezentăm pe pământ. Cresc şi parcă observ printr-un cristal născocit cum senzaţia falsă de fericire din jurul meu dăunează, bineînţeles, moralmente… Nu vreau să fiu una din ei, nu vreau să mă pierd pe abruptele drumuri…Vreau să fiu fericită şi atât.

Promoterii...dragii de ei!

V-aţi întrebat vreodată care-s cele mai frecvente motive pe care promoterii şi hostessele le invocă pentru a-şi motiva absenţele la activări??? Ei bine, o să-ncerc să le-nşir, experienţa din domeniu mă face să scriu cu mandrie următoarele motive:
1. Moartea bunicilor, ba chiar şi reloaded. Rata mortalităţii rudelor promoterilor în ziua de vineri (majoritatea campaniilor publicitare încep vinerea) este cea mai ridicată. Bunicii sunt mai afectaţi. Apoi mătuşile. Ah, se-ntâmplă să moară aceeaşi rudă de mai multe ori.
2. Perioada fiziologică. Bineînţeles, tot vinerea, promoteriţele şi hostessele sunt pe ciclu. Acestea prezintă cu lux de amănunte cum le doare burta şi cât de mult le vine, aşadar nu se pot prezenta la muncă. Aaaa, da, şi unele chiar au menstruaţie în fiecare vineri.
3. Gripă aviară, porcină, viroze, TBC. Aceste boli se manifestă mai puternic în cazul promoterilor. Boala ştie şi brusc nu mai pot vorbi, nu mai pot merge, nu mai văd, nu mai respiră şi sunt deshidrataţi. Iar atunci când eşti bolnav, nah, nu pot vorbi, sună colega, prietena, prietenul, vecina…sau nimeni.
4. Despărţiri dramatice. Acest motiv este des întâlnit la fete. Acestea îşi închid telefonul, cumpără 2 „ciocolaţi” şi îşi anunţă prietenele promoteriţe să anunţe la firmă. Sau deloc. Da, tot vinerea le lasă iubiţii…
5. Se duc la spital, pare-se că ar fi bănuiţi de-o boală necunoscută. Da, aceştia cu-un ton grav, îşi motivează absenţa prin faptul că se duc să-şi facă analizele şi până vineri nu ştiau. Mi se pare normal…dacă or avea vreo boală incurabilă?!?!
6. Babysitting. Surorile imaginare sau verişoare imaginare (toate de sex feminin) rămân subit singure vinerea şi vai, cum pot fi lăsate în voia sorţii? Dar nuuu pot, nu pot să plece de acasă…
7. Examene (în afara perioadelor de sesiune). A fi promoter înseamnă a fi cel puţin olimpic. Medaliaţi şi premiaţi, aceştia dau examene în avans, în fiecare vineri pentru a le arata profesorilor cât de conştiincioşi sunt ei. Atunci când cerem feedback şi scriu „mi-au” ca pisica doar se bâlbâie…să fie cu iertare!
8. Au plecat la ţară. Obligaţi de părinţi sau pentru că bunicii sunt într-o stare critică de foame, aceşti mici eroi dau o fugă până la ţara din fundul ţării. Pentru că doar vinerea pot.

Astea-s câteva…au mai fost şi altele mai originale de la promoteri cu potenţial mare în creativitate, de genul: „am dat declaraţii la poliţie” şi „mi-au spart casa”. Ma…dar nici unul nu mi-a spus că nu vrea să vină pentru că n-are chef!!...Jur că nu mă supăram, ba chiar apreciam sinceritatea.
Acestea fiind zise, o să-mi fie dor de ei, aşa mici „inventivi” cum sunt ei. :)

Altceva

Şi-am scris texte multe, pline de încărcătură negativă, pură stare de dramatism şi neîmplinire, dar când mă gândesc la cealaltă parte a mea, acaparează cu totul zguduirea sufletească ce avea să pună amprenta pe existenţa mea. Lucrurile făcute fără niciun interes, emoţie libertină, verde spre altceva. Altceva, întruchipat în ceva. Acel ceva de care aveam nevoie să îmi dea liber spre gânduri pasionale, sentimente gratuite şi literatură dulce. Dintr-o dată lumea capătă şi alte note, melodios de plăcute. Dintr-o dată nu-s doar eu contra a ceva ce produce un război mut şi tensionat. Sunt eu şi…acel ceva, întruchipat, poate, în cineva. Cineva ce pare a înţelege cuvintele mele încă nespuse, ce mă prinde în braţe necondiţionat şi îmi şopteşte spiritual ca va avea grija de mine. Cineva, ceva…altceva.

Falsitate

Zâmbete forţate şi false, le practicăm, le exersăm şi le afişăm cu nonşalanţă fină. Crescuţi cu un cult superficial, râdem şi ne satisfacem plăcerile cu atâta ipocrizie. Animale raţionale trăim să practicăm profesionist jocul bolnav al manipulării cu făţărnicie, uneori chiar involuntară. Dur, jucăm tare…şi nu ne alegem decât cu prietenii stricate, cu sentimente zdrobite şi un suflet râcâit pe măsura măştii purtate.

Ghidul bunelor maniere, Partea a 3-a

-         Românul, dragul de el, când vine vara, se pregăteşte să plece la mare în destinaţii frumoase ca Grecia, Turcia şi, fie, Bulgaria. Îşi ia pachetul de ultra all inclusive şi în cele 7 zile cât stă, manâncă cât pentru 30 de zile. Abundenţa de mâncare prezenţă în farfuriile burduşide de carne cu cartofi şi orez şi varză şi peşte, ca apoi să îşi ia şi-n cameră, căci nu s-a săturat. Oameni buni ce procedaţi aşa, puneţi în farfurie cât mâncaţi şi nu mai fiţi aşa disperaţi!

-         Atunci când îţi trăieşti viaţa la propriu pe facebook, ajungi să-ţi dai like la propriile poze, propriile postări şi mai trist, la propriile comment-uri. Când ai postat şi observi că au trecut 43 de secunde şi nimeni nu ţi-a apreciat ceea ce ai pus pe wall, calm down…şi aşteaptă un like din altă parte. Dacă vrei, fă-ţi un alt cont, o altă identitate…şi go for it!

-         Când alegi să mergi cu RATB-ul şi este aglomerat, trebuie să respecţi anumite reguli nescrise de bun simţ. De exemplu, te afli chiar în uşă, iar în spatele tău câţiva care vor să coboare la prima staţie. Te-ntreabă dacă vei coborâ, iar tu te uiţi c-o faţă anostă şi plină de sictir, fără să răspunzi ca apoi te dai cu greu din uşă. Te doare gura să spui da sau nu? Crezi că eşti mai interesant procedând aşa? Cei 7 ani de acasă nu se-nvaţă la  cei 25 de ani de acasă.

-         Din ce în ce mai des, goliciunea îşi face simţită prezenţa peste tot. La şcoală, pe pârtie, în cluburi, acasă. Fete pestriţe care nu ştiu să meagă pe tocuri, apar cu fuste minuscule, lăsând să se vadă nişte picioare frumoase, dar de cele mai multe ori…nu aşa frumoase. Sânii strânşi ca un mic funduleţ de bebeluş stau mândrii p-afară, iar câteodată se bălăngăne după mersul graţios al domnişoarei. Dragelor, mă-ntreb ce mai descoperă prietenii voştri la voi când îi suprasaturaţi cu porniciuni gratuite.

-         Fraţilor, o să fiu scurtă… Nu vă mai scarpinaţi la ***** în văzul lumii! N-are rost să argumentez asta…

-         Dacă tot suntem la vulgărităţi, o să vă pun să căutaţi pe google câţi bani s-au investit pentru toaletele publice şi-o să vă rog să nu vă mai uşuraţi pe maşini, copaci, betoanele blocurilor, alei, parculeţe. Cazurile excepţionale ca lanurile de porumb şi grâu sunt ok, însă d-aia sunt toalete publice la tot pasul…să vă urinaţi ca un om normal!!!! Asta ca să nu zic mai mult…

-         Învaţă să ajuţi, căci nu te umileşti. Cel care nu ştie să mulţumească pentru asta şi să aprecieze, se umileste singur prin caracter. Aşa că nu mai fii meltean…face bine la suflet.

Ghidul bunelor maniere - Partea a 2-a

-         Ţaaa, ţa, ţa ţa ţa ţaaaa, regheton, salam, salam, reghetooon, ram pam pam paaam, ţa, ţa… Cam asta se aude în mijloacele de transport în comun la smartphone-uri strălucitoare, băieţaşi smecheraşi ce ascultă manele-n difuzoare. Fraţioare, dacă ai telefon „dăştept” ai şi căşti. Ascultă naibii vomitătura muzicală la tine-n căşti.

-         Când într-un metrou aglomerat stau jos bărbaţii şi vine o femeie gravidă, rar vei vedea că se va ridica un bărbat să cedeze locul acesteia. Se va ridica tot o femeie, impresionată de burta până la gură. Dragi bărbaţi ce procedaţi aşa, sper să rămâneţi printr-o minune gravizi şi să naşteţi natural.

-         Încearcă să nu te mai pozezi în sutien şi-n chiloţi ca apoi să te postezi pe facebook, iar în descriere să pui versuri sensibile. N-o să exciţi nicio „coardă” sensibilă, ci altceva. Nu o să exprimi prin poza aia decât că esti disponibilă. Poţi să faci câte poze vrei de genul, dar păstrează-le pentru tine pentru a-ţi reaminti ce bine arăţi sau trimite-i-le prin mms prietenului, vecinului, amantului sau alte grade de prietenie.

-         Atunci când ai impresia că eşti singur în maşină, de fapt, tu şi radioul, află că mai sunt alţii, câţiva, care te văd când te scobeşti în nas, făcând bulgăraşi. Ia un serveţel şi suflă, îţi va fi de ajutor!

-         Cerşeala de like-uri pe facebook este asemănătoare cerşitului în metrou. Ceri, te milogeşti, deranjezi cu gândul că vei primi un like victorios sau un ban. Domnilor şi doamnelor…este teribil de enervant să faceţi asta. Postează ceva interesant, pune o poză fără să-ţi sugrumi sânii sau fără să-ţi încordezi burtica…şi poate, poate!

-         Dacă mergi cu metroul de dimineaţă, între 07:30-09:00 sau după masă între 17:00-19:00, vei observa că atunci când se deschid „porţile” (raiului) metroului, mii de femei care freacă duda pe scaun în timpul muncii, se aruncă cu totul peste cei care ies din râma subterană pentru a prinde un loc. Ok, bun. Imaginaţi-vă asta cu încetinitorul… Da…aşa ziceam şi eu.

-         Aroganţa. Aroganţa în ziua de astăzi a ajuns la cote maxime şi total nefondate. Toată ziua, în trafic, pe net, la muncă, la şcoală întâlneşti oameni „înzestraţi” cu această nonvaloare. Nasul lor este gâdilat de nori, mai deştepţi ca ei nu este decât Chuck Norris, mai frumoşi ca ei decât Photoshop-ul poate inventa…şi tot aşa. Aflaţi că modestia face mai mult decât prostia.

Ghidu' bunelor maniere, partea I

Caracterul omului este o enciclopedie sau un abecedar pentru mulţi. Gesturile pe care le facem sunt influenţate de bagajul troller pe care-l tragem cu greu după noi. Reacţiile ciobăneşti sau fireşti, la fel, influenţate de cutia ce-o ţinem pe umeri, plină de materie fizică şi spirituală. Societatea, mama mare mai exact, ne trăzneşte prin influenţa cu care ne guvernează…GHIDUL BUNELOR MANIERE UPDATE, după C. Raluca:

-          Dacă vrei să agăţi o fată prin: „Mamăăăă, băga-mi-aş, ce bună eeeeşti!!!”…Ei bine, nu te vei alege cu nimic. Nu îţi vei băga nimic în nimic. Vei fi un ţăran bădăran. Ţăran prost. Asta cu „băga-mi-aş, ce bună e!” merge doar între băieţi, în minte sau într-un birou de recrutare.

-          În era tehnologiei, oamenii au tendinţa de a se updata în minciuni. Dacă pe vremuri se minţea că ai mâncat o gumă turbo, acum se minte că se bea de 1000 ron sau euro, după caz, în cluburi în care piţipoancele-şi realimentează paharul de vodka cu apă de la baie.

-          Nu te mai lăuda cu performanţele sexuale imaginare. Un bărbat care are femei, nu spune. Ştim, ştim…erau atât de reale, încât ai crezut că-s adevărate…

-          Nu îţi mai pune unghii false de 15 cm. Sunt de prost gust, iar smartphone-ul tău nu le identifică. Te chinui, pisi…

-          Evită pe cat posibilul să foloseşti diminutivele. Lasă kinderii să le folosească, deoarece e oribil să… „iubiţico, mergem afăruţă să ne plimbăm puţinel?”. Ah, aici intră şi cuvintele „bebelizate”, de genul, „te loooooooooooooooooog”. Bleah.

-          Nu vorbi la telefon în mijloacele de transport în gura mare astfel încât să aflăm noi că maică-sa nu ţi-a înapoiat ibricul şi că aseară ai vomitat de la cât de tare te-ai distrat cu alea 2 tipe. Da, ştiu, crezi că eşti interesant, dar…nu. Şterge-ţi filmele din cap şi vorbeşte pentru tine.

-          Nu suna de 10 ori la rând dacă nu ţi-a răspuns din prima. Sună doar dacă există un decedat prin preajmă, doar dacă a început un război, doar dacă eşti părinte, iubit şi cel mai bun prieten, doar dacă ţi-a luat foc casa. În rest, mai aşteaptă naibii măcar 5 minute!!!!!!!!

-          Când cineva îţi face un favor, îţi deplasează cana de pe masă spre tine, dacă îţi aduce ceva…multumeşte-i, frate! Cât se poate de serios. Zău! Nu…serios!!!! Băi, pe bune..chiar nu te mint. Da, chiar e bine să mulţumeşti. Da, nu te înjoseşti!

-          Atunci când mănânci shaorma de la Maverick (hehe, reclamă mascată, gen) de 1200 grame, adica un kg şi 200 de grame, mănânc-o stând undeva. Gura ta se dilatează, sosul se prelinge de pe faţă, pe haine, mişcările trupului sunt dubioase, deci per total…mănâncă shaorma aia acasă cu lumina stinsă sau stai jos!

-           

Senzaţii de toamnă

În ultima vreme sunt lipsită de trăiri emoţionale. Mă degradez spiritual ca o toamnă însetată de tristeţe. Carenţa lucrurilor îmbibate-n sentimente mă prefac într-o rocă de munte, adâncă şi necunoscută. Mă prăvălesc senzaţii nule, inferioare şi parcă merg în gol… Înaintez împinsă de gravitatea sufletului meu mistic spre orizonturi sumbre şi gri. Oare unde-i ieşire din acest univers groaznic de somptuos, căci pare a fi un lagăr criminal de frumos…

Perfecţiune

   Mi-e dor să scriu rânduri cu încărcătură emoţională, să caut perfecţiunea frazelor, prefăcând un personaj în cele mai frumoase ipostaze. Aş vrea o muză despre care mintea să evoce cele mai frumoase gânduri pe care să le transpun cu pasiune pe-o foaie de hârtie. Să apară perfecţiunea aceea atât de imperfectă. Să creez o lume imaginară, dar atât de reală. Să simt că este ca o culoare nedescoperită, să îi arăt asta şi să o descoperim împreună. Să surprindem locuri uitate-n lume şi să le însemnăm pe fiecare. Amprenta sentimentelor ce i le-aş purta, să fie reliefată spiritual veşnic, căci de-ar fi aşa, va fi pentru totdeauna.

Iubim

În momentul în care ne naştem, îmi place să cred că o facem din 2 motive: să iubim şi să murim. Să iubim familia, să iubim un băiat (sau fată, după caz) şi să ne iubim familia pe care ne-o clădim cu drag în timp. Să murim? Avem „povara” morţii din prima secundă de când ne-am născut. Iar acum că am lămurit aceste două motive, o să-l detaliez puţin pe primul.

Creştem cu gândul că vom avea o iubire toată viaţa. O singură iubire. Puţini dintre noi reuşim să avem acest lucru. Majoritatea trece prin ceea ce am trăit şi eu. Avem atâtea replici ale iubirii pe care o oferim. Dăruim cu porţia în unele cazuri. Dramatizăm iubirea de câteva ori…şi tot aşa. Am realizat că nu poţi iubi la fel. Poţi iubi cu aceeşi intensitate, însă să nu poţi da ceea ce ai dat odinioară. Fiecare persoană pe care-o iubeşti, o iubeşti altfel. Da, şi încă ceva…nu voi mai fi niciodată cea care te iubea cândva, voi fi replica mea, însă mai evoluată, din punct de vedere sentimental şi mintal.