Iată colindătorii!

Miroase a sărbători şi-n metrou, dragii mei! Nu mai fusesem de ceva vreme cu metrou, dar astăzi am avut drum cu sursa mea de inspiraţie. După ce am îndurat frigul iernii abia venite până-n oase, fulgii de zăpadă se izbeau de faţa mea ca musca de parbriz...mă bucuram de căldura de la metrou. Mă urc la Politehnică, mă aşez...un nene mai închis aşa la culoare cânta colinde acompaniat de acordeon. Urmează staţia Eroilor...o copilă de vreo 17-18 ani cu un puradel în braţe...ghiciţi ce! Cânta colinde!!! Urmează staţia Izvor...bineînţeles, din nou colinde, dar de data asta era o româncă. Umează staţia Unirii...2 copilaşi, un băieţel şi-o fetiţă de etnie colorată specifică Romaniei, pe la vreo 6-7 ani, bine înfofoliţi...cântau colindeee!! Cântau aia cu "La mulţi ani, muuulţi ani cu bine", iar fetiţa batea cu o stea făcută din carton şi dată cu sclipici oamenii din metrou. N-am terminat! În momentul în care s-au urcat aştia mici, o femeie pe la vreo 28-29 de ani, slabănoagă şi ochelaristă, dădea ochii peste cap, vizibil deranjată de apariţia altor colindători, dar când a auzit ce cântău...a început sa dea din cap şi fredona şi ea într-un mod extrem de penibil. La Timpuri Noi...s-a urcat o cerşetoare, dar nu se pune, nu ne-a încântat cu nimic. Mi-era dor de metrou, mi-era dor să mai scriu ceva despre oamenii care circulă cu metroul, poate dau şi de tine:)) Ah, în încheiere o să vă spun că am avut drum cu şoricioaica mea Alina spre Glina, da, exact, unde-i groapa de gunoi, noroc că e frig şi nu prea mai miroase. Am mers cu maxi taxi şi când ne-au urcat...aproape numai rromi ( să nu înţelegeţi că am ceva cu ei, am cu aia care fac rău ), ne-am aşezat în spate...evident, lângă nişte ţigani care ne-au ţinut companie până-n Glina. Unu era cu "nevasta-sa"...care mai avea puţin şi mă lua la bătaie...ca "dăşteptu" ei...se dădea la mine. Înghesuială, frig...şi şosete ude! Recunosc, cred că mi-o cam luam de la piranda aia, era voinică bine. V-am lăsat, v-am pupat şi...un citat la final, deh, l-am auzit în maxi taxi: "De bine de rău, noi avem ce mânca...ei n-are ce"!