Angoasă

Simt frigul emanat de răul necesar până-n oase, s-ar putea să-ngheţ...şi să sparg cercul vicios...adus de el, de răul necesar. În aer este o stare bolnăvicioasă...se prelinge pe spatele meu gol, plin de flori de gheaţă şi crăpat de presiunea patologică. Un bec se joacă pe tavan c-o lumină morbidă...galbenă, bolnavă...Închid ochii şi când îi deschid sunt pe-o bucată de gheaţă...înconjurată de-o mare neagră. Mă sperii...şi cad în ea. Mă sufoc, văd natură moartă, văd pasaje din viaţă, te văd pe tine, văd negru...şi mă trezesc.