miercuri, 28 aprilie 2010

Angoasă

Simt frigul emanat de răul necesar până-n oase, s-ar putea să-ngheţ...şi să sparg cercul vicios...adus de el, de răul necesar. În aer este o stare bolnăvicioasă...se prelinge pe spatele meu gol, plin de flori de gheaţă şi crăpat de presiunea patologică. Un bec se joacă pe tavan c-o lumină morbidă...galbenă, bolnavă...Închid ochii şi când îi deschid sunt pe-o bucată de gheaţă...înconjurată de-o mare neagră. Mă sperii...şi cad în ea. Mă sufoc, văd natură moartă, văd pasaje din viaţă, te văd pe tine, văd negru...şi mă trezesc.

luni, 19 aprilie 2010

Cum ar fi...

Cum ar fi dacă n-ar mai fi..."cum ar fi?" O lume fără regrete? O lume resemnată? Dar de ce să regrete...dacă nu s-ar gândi...cum ar fi? Dar de ce să fie resemnată dacă n-ar fi...cum ar fi? De ce ne gândim mereu la cum ar fi? De ce ne place să ne torturăm sufletul cu această întrebare? De ce nu suntem creaţi să acţionăm fără să tânjim după o altă...soluţie, viaţă, trăire...după un alt moment, sentiment...