vineri, 17 august 2012

Despre mine






   Am acest blog de ceva ani, ani în care nu am scris nicio clipă vreun articol în exclusivitate despre mine. Am scris despre trăirile mele, sentimentele mele, întâmplările mele, dar...nu despre mine. M-am ferit să-mi ascund, oarecum, identitatea. Am vrut doar să scriu, să mă eliberez, iar acest „colţisor” al meu a fost primitor şi călduros. Am scris despre tine, despre noi, despre viitor...în cele mai melodioase moduri, cele mai mlădioase fraze, dar...nu despre mine.
   O să-ncep prin a vă dezvălui un mini secret... Blogul acesta reprezintă rezumatul unor capitole pe care voi încerca să le editez într-un mod non-profit, aşa, pentru sufletul meu, pentru persoanele importante din viaţa mea, pentru...bătrâneţea mea. Vor fi nişte capitole vii, dar moarte pentru multe persoane care au trecut prin viaţa mea şi care au ştiu să-şi aşterne un cort fragil în mintea mea. Cei care se vor identifica, vor zâmbi fâşneţ, chiar şi-atunci când îi trântesc cu superficialitatea cuvintelor învechite pentru că vor şti, chiar şi aşa...că au însemnat ceva.
   Ceea ce mai doresc să ştiţi este că familia mea este cea mai importantă parte a vieţii mele. O să le mulţumesc părinţilor mei până-n ziua în care voi fi doar amintiri. Sunt ceea ce sunt datorită lor. Da, în totalitate. Tatăl meu reprezintă tot Universul pentru mine, iar mama reprezintă Aerul pe care-l respir, sora mea, aşa răutacioasă cum e ea, reprezintă Apa fără de care n-aş putea trăi. Îmi place să spun că semăn cu tata, îmi place să spun că am luat bunătatea mamei şi, cel mai mult, îmi place să spun că n-am luat nimic de la sora mea (este mai mare cu 2 ani) J). Mi-e atât de greu să scriu ceva despre ei, simt că n-aş acoperii tot ceea ce vreau să spun, simt că nu este suficient... Aşadar, o să vă mai spun succint că tatăl meu este cel mai puternic om pe care l-am cunoscut, este cel mai impunător, modelul pe care vreau să-l urmez, chiar şi aşa dur cum pare la prima vedere. Mama mea este cea mai blândă mama de pe pământ, cea mai bună prietenă (alături de Alina B.), cea care mă iartă de fiecare dată, chiar dacă sunt ironică, nervoasă şi toate cele. Sora mea este cea mai frumoasă, e desteaptă şi foarte răutacioasă. Da, atât despre ea, căci apoi mă şantajează cu poze de când eram mică şi grăsună. J)) O să revin asupra acestei părţi în care vorbesc despre ei, despre cele mai importante persoane din viaţa mea...pentru că merită, merită, merită, merită...până la cer şi de un milion de ori înapoi!
   Cred că din ceea ce am scris, reies multe lucruri despre mine...de la sensibilitate la devotament, dar o să vă spun cât se poate de scurt, parcursul vieţii mele. Am fost un copil cu ochelari, defect căpătat pe la vârsta de 2 ani, când m-au dus ai mei la mare şi am plâns atât de mult...încât s-au certat ochii. Prin clasa a 5-a nu mai aveam ochelari, eram o puştoaică mică şi îndesată, dar populară. Eram rockeriţă. Eram o rockeriţă într-o şcoală din Rahova, mai exact 280, când Hadrian copilul minune (not) era în vogă cu of, viaţa lui. Da, eram o ciudată printre atâţia copilaşi drăgălaşi. A fost o perioadă frumoasă, am fost exmatriculată, am fost corigentă la muzică (pentru că îi spusesem profei de muzică, o doamnă f bătrână, blondă şi rujată că ea cântă la harpă. Da, n-avea simţul umorului şi uita că preda muzică, iar harpa este un instrument muzical), am fost corigentă la română (oho, din atâtea motive...puerile). Apoi, am intrat la liceu. Acolo am întâlnit prietenii pe viaţă, prima iubire, modele de urmat. Acolo am întâlnit-o pe Alina, prietena mea cea mai bună. Această fată m-a primit acasă la ea, pe perna ei. Pe această fată am împins-o în faţa troleului, metroului, lacurilor, bineînţeles, în glumă. Pe această fată o iubesc. Aici am întâlnit-o şi pe scriitoarea, fosta mea profă de română, Georgiana Sârbu. Atât de micuţă, dar atât de deşteaptă. Mi-era drag să-nvăţ, aducea frumuseţea literaturii şi criticii literare. Am avut-o profă doar în clasa a 11-a pentru ca din a 12-a a fost înlocuită de-o scorpie aka Morticia. Mi-aduc aminte că-n prima zi de şcoală din a 12-a, când am aflat, am plâns şi i-am trimis un sms emoţionant, în care-i spuneam că nu vreau să plece şi că voi face tot posibilul s-o readuc la clasa mea. Mi-aduc aminte cum această Morticia mă întreba ce am cu ea, de faţă cu toţi colegii...şi cum intram în clasă fară să spun nimic. Cu toate astea, deşi era un tiran, am avut numai note de 8, 9 şi 10. Cu toate astea, mă salută pe stradă şi mă întreabă ce fac...chiar şi acum, după atâţia ani. Cu toate astea nu-mi pare rău, dar recunosc că i-am oferit o răutate aproape gratuită. Anyway, Georgiana Sârbu a devenit prietena mea şi îi mulţumesc şi ei pentru ceea ce sunt astăzi. Revenind, în liceu, visam să fiu jurnalist sportiv pentru că am iubit sportul de când mă ştiu. Stadionul Ghencea mi-era casă. Visam să fiu şi doctor veterinar, pentru că iubesc multe pufoşenii. Visam să fac reclame, căci mi se păreau prea simple cele din ţară. Visam să fiu scriitoare, căci scrisul înseamnă eliberare şi plăcere. Cu toate acestea, am urmat cursurile Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, specializare Publicitate, din cadrul Universităţii din Bucureşti, iar acum lucrez la cea mai tare agenţie de publicitate de tip BTL din România. Visez să am o carieră solidă, visez să revin cândva la marea mea iubire, jurnalismul sportiv şi visez să văd lumea. De obicei, ceea ce visez, devine realitate, căci sunt o persoană cu picioarele pe pământ, aşadar am vise realizabile. Ah, dar nu doar d-asta...sunt al naibii de norocoasă. Câştig, iar viaţa trişează în mod pozitiv pentru mine.
   Poate am omis multe aspecte, de fapt, da, am omis. Am omis pentru că am scris deja suficient despre restul persoanelor din viaţa mea în articolele de-a lungul acestor ani, iar din acestea rezultă foarte multe lucruri despre mine, despre caracterul meu...
   Am vrut să fie un articol drăguţ şi vesel...o să urmeze un altul în care voi scrie despre persoanele care nu s-au regăsit aici şi felul în care au contribuit ele în viaţa mea, caracterul meu...pe scurt, lucruri despre mine.
   Love u guys.

8 comentarii: