vineri, 28 septembrie 2012

Perfecţiune


   Mi-e dor să scriu rânduri cu încărcătură emoţională, să caut perfecţiunea frazelor, prefăcând un personaj în cele mai frumoase ipostaze. Aş vrea o muză despre care mintea să evoce cele mai frumoase gânduri pe care să le transpun cu pasiune pe-o foaie de hârtie. Să apară perfecţiunea aceea atât de imperfectă. Să creez o lume imaginară, dar atât de reală. Să simt că este ca o culoare nedescoperită, să îi arăt asta şi să o descoperim împreună. Să surprindem locuri uitate-n lume şi să le însemnăm pe fiecare. Amprenta sentimentelor ce i le-aş purta, să fie reliefată spiritual veşnic, căci de-ar fi aşa, va fi pentru totdeauna.

2 comentarii:

  1. Ai cautat apropierea de perfectiune in simplitate, in lucruri marunte, in "banalul" cotidian?

    RăspundețiȘtergere
  2. Perfecţiunea este întotdeauna subiectivă. Simplitatea mea poate fi opusul pentru simplitatea altuia...sau invers. Cred că simplul, "banalul" cotidian sunt cele care conferă perfecţiunea pentru ca sunt cele mai sigure moduri către aceasta. Aşadar...încă o caut. :)

    RăspundețiȘtergere