12 G? Prezent!

Am făcut-o şi p-asta...de fapt, am reuşit ceva ce nu credeam vreodata c-o să se mai întâmple după bac. Am ieşit cu muuuulţi foşti colegi...ceea ce m-a bucurat foarte tare. Credeam că iar o să ieşim maxim 4...cum se-ntâmplă de obicei, însă întâlnirea aceasta a ieşit din tipar. Mi-era atât de dor...
L-am aşteptat pe Alex, colegul cu care mergeam mereu la liceu pentru că eram (şi suntem) vecini de cartier. Pe vremea când eram liceeni...el mă aştepta pe mine, niciodată n-ajungeam la timp, marele meu defect...sunt în permanenţă întârziată. Cât îl aşteptam mă tot uitam la ceas, nu mai aveam răbdare... A ajuns într-un final, apoi...am început să povestim ca p-atunci...în drum spre Plaza (locul de întâlnire, sus la Mc).
Imediat ne-am întâlnit cu Mihai şi Alina, cu Mihai mereu vorbesc pe mess, e ca o ţaţă aşa...mor de el, nu-l mai văzusem de vreun an. De Alina nu prea am ce să vă spun, vorbim zilnic, e cea mai bună prietenă a mea, o iubesc mult, deşi nu-mi place să-i arăt, ah, m-a zăpăcit cu întrebarea: "Cum arăt?????"...mi-o adresa din 5 în 5 minute. A avut noroc că arăta bine, n-o mint de obicei...şi dacă-i zic că arată naşpa se demoralizează.
Am ajuns sus, la destinaţie...acolo erau Elena şi Georgiana. O să pară ciudat, eu pe fetele astea le-am avut cândva la suflet, însă au ştiut să se-ndepărteze încât la un moment dat să se lase cu lucruri urâte. A trecut timpul, a ieşit rautatea pe care le-o purtam, îmi sunt indiferente ca marca de apă plată pe care-o beau. Îmi impusesem să las trecutul, să fiu eu...fără răutaţi şi alte lucruri din câmpul semantic al răutăţii.
După câteva clipe îi văd şi pe Alex Moisescu cu Răzvan, alerg puţin după ei deoarece nu mă auziseră...şi se alătură grupului. Despre Alex M. nu pot să spun decât că îl vedeam un mare pilot de avioane, dar a renunţat la facultatea de aerospaţiale, păcat! Cu Răzvan m-am mai văzut, el face parte din grupul de 4 oameni care-s mereu la reuniuni, ar lăsa şi munca...şi tot...ca să vină să ne vadă şi să ne simţim bine.
Aşteptăm puţin şi-şi face apariţia şi Călin. Sincer, nu mă aşteptam nici măcar să mă salute, însă mi-a făcut o mare surpriză şi m-a salutat, am simţit în momentul ăla o linişte sufletească, deşi la prima vedere nu ar conta prea mult, dar pentru mine a însemnat ceva.
Stăm ce stăm...nimeni. Mergem spre biliardul ăla de la Plaza, facem masa mult mai mare că suntem foarte mulţi...şi încă nu e tot!!!!!! La câteva minute...ha, apariţie de senzaţie...Andreea Mihai...sau Andreea Marin, aşa aveam noi obiceiul să-i spunem, de fapt, mai mult eu. Cea mai cuminte fată din clasă...acum îmi părea mult mai dezgheţată, parcă nu mai era fata aceea timidă pe care o ştiam, tăcută...Vedeam acum o tipă foarte tare!
Nu s-a terminat, apare şi Dani! Eh, cu Dani (Dani Virilu', aşa îşi trecea numele în dosarul meu) m-am văzut acum vreo lună, ne-am întâlnit să o vedem pe profa de română şi pe frumoasa ei fetiţă. Poate pare ciudat că am ţinut legătura cu o profesoară care ne-a predat un singur an, clasa a 11-a, dar influenţa adusă de ea asupra mea este...fără cuvinte. Am dus un an de "război" cu profesoara care i-a luat locul, i-am făcut orele puţin amare, bine că am trecut clasa. Mi-aduc aminte că-n prima zi de şcoală din clasa a 12-a...atunci când am aflat că ne-a fost înlocuită profesoara de română...aproape că-mi dădeau lacrimile, am pus mâna pe telefon şi i-am dat un sms amar...credeam că ea ne-a lăsat...nu concepeam nici eu, nici colegii...ca ea să plece. Recunosc, mi-a fost şi îmi este un model...şi îi mulţumesc mult, sper ca şi ea să ştie asta.
Hai că deja deviasem de la subiect, după Dani...a sosit şi Creaţa. Ea era mai demult aici, dar la film. Mă uitam la ea şi vedeam aceeaşi fată, dar parcă mai responsabilă, mai finuţă...taaaare agitată mai era prin liceu. Mi-aduc aminte...prin clasa a 10-a era să ne luam la bătaie din cauza meciului rapid - Steaua 2-3...eram mândră că dăduse Ochiroşii golul victoriei şi o enerva.
În sfârşit...a ajuns şi ultimul...Liviu sau Americanu'! După excursia din Ştefăneşti până-n Dr. Taberei...jos pălăria! Când l-am văzut, ha, nu-mi venea să cred cât s-a maturizat..până şi vocea o avea puţin schimbată!
Gata, aştia am fost, o să spun pe scurt...m-am bucurat şi mă bucur că sunt bine şi abia aştept să-i revăd!
Mi-e dor de voi, bă!
Cu drag, sefa clasei, hahaha.