luni, 5 octombrie 2009

Mi-era dor de tine...draga mea...Toamnă

Ah...simt fiori pe şina spinării, e frigul toamnei, adierea unei respiraţii reci a naturii, un dans de culori calde... Ieşi din casă de dimineaţă şi te izbeşte mirosul sezonului morocănos, nici nu e nevoie să te speli pe faţă...te trezeşte instantaneu. Înaintezi, auzi foşnăitul frunzelor îmbătrânite...iar dacă ai noroc calci pe-o castană, odinioară...le culegeam. Cerul se vrea a fi artist, se pictează cu culori cenuşii, e în ton cu...moda anotimpului. Câteva picături se împrietenesc cu faţa ta, se preling ca nişte lacrimi, dar mai reci cu câteva grade. Noaptea te pui în pat, tragi pătura aproape peste cap...şi până adormi admiri pomii golaşi cum se zbat la fiecare suflare a vântului.
A sosit toamna...cu alaiul ei de oameni suferinzi de reumatism...cu răceli, cu tuse...şi mai nou, cu gripă porcină.
A venit toamna...cu ploi reci, vânt aspru...şi mult noroi.
A picat toamna...cu aglomeraţia bine meritată, elevi pe toate scaunele din mijlocele de transport...şi ore-n trafic.
A ajuns toamna...cu scumpirea întreţinerii, lemnelor şi gazelor.
A sosit toamna...scoatem hainele de la naftalină.
A venit toamna...şi mi-e somn.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu