Simte...

Ne exprimăm cu greu, cuvintele par nişte bolovani...asemenea scenariului cu Sisif, scriem lent, ne îndepărtăm de esenţial... Refuzăm să-nţelegem ceea ce e cu adevărat important, ne complacem... Cum ar fi fost să nu comunicăm? Să ne exprimăm prin gesturi...să fie aceeaşi lume, acelaşi cer şi anotimpuri...poate că aşa ştiam mai multe, simţeam la o intensitate maximă tot ceea ce era primordial. Cuvintele să fie o mare de negru. Sentimentele să fie ca apa. Gesturile ca aerul. Iar noi să ne contopim în ritmul bătăilor de inimă şi a respiraţiei. Şt...mă rătăcesc în cuvinte...