duminică, 12 aprilie 2009

Cerşetorii din ziua de astăzi...

Mi s-a demonstrat faptul că-n ziua de astăzi, cerşetorii, vor bani pentru...orice altceva, dar nu mâncare, iar pretexul lor pentru cerşeală...fiind ceva de genul: ” Oameni buni cu suflet mare, dacă vă lasă D-zeu, daţi-mi şi mie un banuţ, suntem 15 fraţi şi mama a murit, nu avem ce manca...bla, bla, bla”. Vă este cunoscut texul, da, ştiu, mai ales dacă circulaţi cu troleul 96. În fine, joia trecută, pe la ora 18, aşteptam în staţia de la Ministerul Transporturilor, troleul 96 pentru a ajunge acasă după o zi agitată. Aşteptând troleul, mi-am luat ceva de mâncare pentru că nu mâncasem nimic, cedând în urma insistenţelor stomacului. M-am pus pe un garduleţ ( trăiască primaria ), uitându-mă în jur, oameni agitaţi, grăbiţi, copilaşi abia scăpaţi de la şcoală şi multe babe ieşite la promenada. La un moment dat, se apropie de mine un copilaş, de etnie rromă, pe la vreo 5-6 ani, îmbrăcat într-un maieu gri din cauza prafului, cu nişte ochi albaştri foarte frumoşi. Îmi spune pe limba lui abia învăţată: „Îmi dai şi mie un banuţ?”, văzându-l aşa mic, mi-am permis să-l întreb: „Dar pentru ce ai nevoie de bani, ţi-e foame?”, el îmi răspunde surâzător: „Da!”, eu, crezându-l îi întind punga cu mâncare pe care o aveam şi îi spun: „Poftim, ia şi mănâncă, dacă mai vrei, îţi cumpăr.”. Îl bufnise râsul şi-mi zice: „Nuuu...bani!”, dintr-o dată m-am prins şi-l întreb: „ Păi, parcă îţi era foame. Îţi dau mâncare. Pentru ce ai nevoie de bani? Să-i dai lu' tac-tu să bea?”, ruşinându-se îmi spune încet că..nu, nu pentru tac-su. Evident, nu i-am dat niciun ban, nu încurajez aşa ceva. Mă rog, mi-a venit troleul...See ya!

marți, 7 aprilie 2009

Like the deserts miss the rain...

Te afli undeva într-un deşert, eşti singur, eşti dezorientat şi foarte slăbit. Înaintezi greoi, simţi nisipul care se surpă uşor când păşeşti, sudoarea îţi îngreunează starea. Timpul trece, însă nu-ţi pasă, începi să adori izolarea. Nu faci altceva decât să înaintezi domol, calm, lin, molcom... Simţi nevoia ploii zilnic, de ea ţi-e dor, de ea ai nevoie zilnic, tânjeşti după ea...Simţi nevoia unei guri de apă, însă într-un astfel de cadru...ai nevoie mai rar pentru că nu prea e...Apreciezi fiecare gură luată, îţi potoleşti setea, o savurezi apoi mergi mai departe, ştiind că o să mai bei apă peste câteva zile, dar gândul...tot la ploaie îţi este.. Dar...dacă apa erai chiar tu?

joi, 2 aprilie 2009

Avem viaţă în sânge!



În primul rând, aş vrea să felicit din suflet iniţiativa celor de la Pro tv. Este vorba despre o campanie pentru crearea unui registru şi anume, Registrul National al Donatorilor Neinruditi, pentru bolnavii de leucemie (3/4 dintre bolnavii de leucemie care nu au donator, condamnati la moarte!). Reportaje foarte bune în care nu mila este sentimenul predominant ci furia. Reportaje care te pun pe gânduri. Oare pot salva o viaţă? Oare prelevarea celulelor stem este dureroasă? Oare pot să păţesc ceva în urma prelevării? Recunosc, şi eu mi-am pus aceste întrebări, însă în urma reportajelor de la ştirile de la 19:00 am decis să mă informez. Am intrat pe siteul Pro tv-ului ( www.stirileprotv.ro ) de unde am colectat informaţiile de care aveam nevoie. Da, poţi salva o viaţă de om cu ajutorul sângelui tău! Când spun asta, năvăleşte-n mintea mea următoarea zicală: " Dar din dar se face rai! ". Prelevarea celulelor stem nu este dureroasă, te conectează la un aparat iar acesta îţi selectează sangele cu celule stem. Foarte important este că nu o să ai de suferit după donare, regenerarea celulelor se face în câteva zile.
De ce spuneam mai sus de furie? Pentru că văd atâta indiferenţă, pentru că unul dintre cei mai buni prieteni de-ai mei a murit de leucemie. Îl chema Florin, a fost colegul meu de clasă şi uneori de bancă în generală, 1-8. Era un băiat de treabă cu un aspect candid. De fapt, este! Pentru mine n-a murit. Mai ţii minte, Florin, când am rămas amandoi corigenţi la română în clasa a 8-a? Mai ţii minte, Florin, când ne apucase frica de examenul de capacitate? Mai ţii minte, Florin, toate amintirile frumoase şi momentele grele? Ceva îmi spune că da. Deşi o să scriu ceva tipic, o să scriu din tot sufletul şi din toată dragostea, NU O SĂ TE UITĂM NICIODATA!...

P.S. M-am înscris şi eu pentru a ajuta un suflet! ( O puteţi face şi voi pe siteul Pro tv-ului, www.stirileprotv.ro, la secţia: Avem viaţă în sânge! ) Abia aştept să sune telefonul...