Simbolismul din mine :))

Postul acestă este drag mie pentru că voi posta o poezie scrisă de mine, în urma unui lung studiu asupra curentului simbolist, atât de bine reprezentat de scriitori ca Moreas (părintele simbolismului), Mallarme, Bacovia şi aşa mai departe.
Sunt departe de a fi un om trist sau depresiv, spun asta pentru că majortatea crede că simbolismul este asociat degradantului, depresivului, morţii şi cei care împărtăşesc acest curent ar fi la fel. Nu. Sunt toată un zâmbet, iar cei care mă cunosc personal pot confirma. Sunt un om care vede arta în toate formele ei, chiar şi urâte.
Pentru a înţelege mai uşor ceea ce reprezintă simbolismul o să vă scriu un citat al lui Mallarme cu care am dat gata comisia de la bac şi pe care l-am învăţat din plăcere cu ajutorul fostei mele profesoare de limba română, actuală prietenă şi model, Georgiana Sârbu.
„A numi un obiect înseamnă a suprima trei sferturi din bucuria poemului...care constă în a ghici încet, încet...a sugera.” – Mallarme.

P.S. Poezia e simplă, n-o să spun temele ei, n-o să vă spun cum arată în viziunea mea, doar la cerere în particular. Ah, şi n-are titlu...

Şi-ai ieşit pe stradă...
Îmbrăţişat de ceaţă,
Trezit de rouă,
Speriat de gri.

Şi-am ieşit pe stradă...
Îmbrăţişată de atmosferă,
Trezită de morbid,
Speriată de tine.

Şi-am ieşit pe stradă...
Împinşi de forţa patologică,
Treziţi de urletul mut al naturii,
Speriaţi de singurătate...