Şi-am scris texte
multe, pline de încărcătură negativă, pură stare de dramatism şi neîmplinire,
dar când mă gândesc la cealaltă parte a mea, acaparează cu totul zguduirea
sufletească ce avea să pună amprenta pe existenţa mea. Lucrurile făcute fără
niciun interes, emoţie libertină, verde spre altceva. Altceva, întruchipat în
ceva. Acel ceva de care aveam nevoie să îmi dea liber spre gânduri pasionale,
sentimente gratuite şi literatură dulce. Dintr-o dată lumea capătă şi alte
note, melodios de plăcute. Dintr-o dată nu-s doar eu contra a ceva ce produce
un război mut şi tensionat. Sunt eu şi…acel ceva, întruchipat, poate, în
cineva. Cineva ce pare a înţelege cuvintele mele încă nespuse, ce mă prinde în
braţe necondiţionat şi îmi şopteşte spiritual ca va avea grija de mine. Cineva,
ceva…altceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu