joi, 28 mai 2009

Mi-e dor...

Timpul este precum o cascadă...curge, dar nu se termină niciodată, însă nu pentru noi, muritorii. Ce poate fi pentru noi? Eu cred că...timpul este un balon plin de heliu, heliul fiind amintirile, trăirile, sentimentele, îi dai drumul...urcă..şi la un moment dat se sparge. Ce rămane? Nimic...
Mi-e atât de dor copilărie...
Mi-e dor de juliturile din genunchi...
Mi-e dor de sufletul sincer al unui copil...
Mi-e dor de jurămintele spuse...
Mi-e dor de o îmbrăţişare loială...
Mi-e dor de creta din faţa blocului...
Mi-e dor de voi...
Mi-e dor de un sărut cu ardoare...
Mi-e dor de tine, plângând...
Mi-e dor de ploaie...
Mi-e dor de o plimbare prin ploaie...
Mi-e dor să fiu iubită...
Mi-e dor de tot...
Dar mai ales de...
Ceea ce a fost.

3 comentarii: