joi, 14 iulie 2011

Madlena lui Proust/Memoria involuntară


Dacă ar fi fost să-mi aleg o temă pe care s-o studiez şi la care aş şti cu siguranţă că la sfârşitul experienţei cunosc mecanismul şi misterul temei aş alege memoria involuntară. Mi se pare incredibil cum creierul asociează unele lucruri, obiecte, mirosuri cu o persoană, cu o amintire, cu o trăire. Multe dintre ele se leagă, însă ni se întâmplă de câteva ori să avem senzaţia de deja-vu, să trecem pe lângă o cofetărie, iar mirosul prăjiturilor provenit din ea să ne lase impresia că am mai trăit undeva, cândva, ceva cu acelaşi, dar acelaşi miros şi încercăm cu greu să ne amintim. Poate că nu există pic de realitate sau poate că există, dar n-o să ştim de cele mai multe ori. Poate că s-a întâmplat în altă viaţă, poate nu s-a întâmplat nimic. Poate e un mic delir provocat de creier, poate e ceva nesemnificativ din trecut. În general muzica, sunetele îmi stimulează memoria involuntară. Nu sunt sigură că scriu cu termenii corecţi, însă o să studiez tema asta, având în vedere că sunt total lipsită de responsabilităţi, iar timpul e cel mai bun prieten al meu. Fiecare persoană importantă din viaţa mea sau care a fost importantă pentru mine are câte-un sunet, câte-o melodie, câte-un lucru cu care o asociez. Melodii ca Gangsta’s Paradise (Coolio), Wish you were here (Pink Floyd) sau cărţi de limba română, sunet de vuvuzelă, miros de gogoşi...toate-mi spun ceva despre tine, despre ei, despre voi. Isn’t it interesting?

P.S. Poza articolului îmi aduce aminte de bomboanele Raffaello, cunoscătorii ştiu de ce. :)

2 comentarii:

  1. Nu este interesant. Asta ar insemna sa te limitezi doar la o parte. Si memoria voluntara are importanta ei. Oricum ai nevoie de muuult timp pentru a intelege cum functioneaza fiecare si mai important cum iti poti aminti lucruri invatate involuntar.

    Iti aduci aminte involuntar de ceva si incerci sa-ti amintesti cat mai multe detalii despre acel ceva, moment in care intra in actiune memoria voluntara pentru ca asa se intampla, intotdeauna vrei mai mult.
    Este exact ca atunci cand asculti o melodie, iti amintesti ca ai mai auzit-o undeva dar nu mai stii cum se numeste si incepi.. aa, ahh, mmm, (pocnesti din degete), ma si o stiam.. defapt tu ai informatia dar memoria voluntara iti blocheaza accesul la ea. Si ce faci? Zici lasa, te relaxezi si dupa un timp iti vine in minte, tot involuntar, numele melodiei.

    Stim tot ce am facut in trecut dar "nu" ne putem aminti pentru ca fiecare informatie este asociata cu un miros, o culoare, un sunet, o imagine etc. Iar NU este pus bine intre ghilimele deoarece se poate si fara acei stimuli asociati cu informatia dar suntem prea disperati sa ne amintim in acel moment, nu mai tarziu, atunci.

    Succes la studiu si poate o sa "ne contrazicem" candva.

    RăspundețiȘtergere
  2. Salutări, Marius!
    Într-un fel ai dreptate. Dacă aş şti totul s-ar pierde farmecul. Mulţumesc şi sper să ne "contrazicem" cândva! :)

    RăspundețiȘtergere