Un război interior şi exterior se contopesc ca doi părtaşi, iar ţinta umilă sunt eu. Se trage şi se urlă, se plânge şi se strânge din dinţi ca pe-un câmp al eroilor morţi salvând trăirile morale. Ca o piele smulsă de pe oase, ca un semn pe viaţă... Ca o bătaie de infarct, ca mâna rece a deşertului într-o noapte cu cer roşu. Creionez în minte decorul unei lumi himere, cu creaturi frumoase, cu linii conturate, îngroşate până la ruperea imaginară a părţii fizice. Sunetele-s pline de plumb, mă sfâşâie şi simt fiori pe spatele curbat. Mă pun la zid şi tac... Asta e realitatea, d-apoi un vis? :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu